About Us

Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale soiurile Arabica, Robusta, Liberica și Maragogype.^[5]

Arabica este cea mai apreciată și cultivată cafea. Se obține din arborele coffea arabica originar din Etiopia și numără aproape 200 de specii. Multe varietăți au luat naștere fie prin adaptarea la soluri diferite, fie prin hibridare cum ar fi : Blue mountain în Jamaica, Moka cu gust fructuos, Bourbon apărut în Insulele Mauritius, Java etc. Arabica este o cafea cu mai puțină cofeină (0.8 și 1.4) %, apreciată datorită calităților sale aromatice și fineții gustului. creare web site cafenea despre noi

Robusta (Coffea canephora sau Coffea robusta) are un conținut ridicat de cafeină (1,7 – 4%), un gust puternic și mai puțin aromatizat. Robusta se evidențiază prin gustul tare, mai amar, mult mai pregnant ca la cafeaua Arabica. Robusta este utilizată foarte mult în producția de cafea solubilă (instant) și în gama de cafea espresso, precum și în amestec cu Arabica pentru a sublinia aroma cafelei.

Liberica, originară din regiunea Monrovia, Liberia, este asemănătoare cu Robusta, are de asemenea o creștere rapidă și poate rezista la condiții climaterice nefavorabile. Se cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii de Vest și Americii de Sud, unde umiditatea este foarte mare și temperatura cuprinsă între 20 și 25 °C. Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie și culoare de la brună la galbenă. Calitatea acestei specii de cafea este mediocră.^[6]

Maragogype. Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea orașului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin încrucișarea dintre arabica și liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume, dimensiunile boabelor sunt de 2-3 ori mai mari.^[7] Cultura sa este extrem de împrăștiată (Guatemala, Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia și Java), la o altitudine variind între 600 și 1000m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de culoare verzuie, de calitate superioară și medie, iar cafeaua are un gust fin și parfumat.^[8]

Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată a acestuia în perioada exilulul din această insulă. Această cafea crește într-un sol vulcanic, cu utilizarea exclusivă a îngrășămintelor naturale cum ar fi guano (excrementul de liliac). Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut, cu tente florale de citrice și caramel.

Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o savoare specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată.

Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India. Boabele acestei cafele nu sunt culese direct de pe plantă, ci numai după ce au fost ingerate și apoi eliminate parțial digerate de un animal numit civetă de palmier (Paradoxurus hermaphrodites). Acest animal are în tubul digestiv o enzimă cu proprietatea de a reduce gustul amărui al cafelei.

Black Ivory este obținută din boabele de cafea înghițite, digerate și eliminate pe cale naturală de către elefanți. Procedura de obținere a cafelei este asemănătoare cu cea pentru fabricarea cafelei Kopi Luwak. Prin acest proces cafeaua capătă un gust special, devine mai rafinată, puțin mai amară, cu ușoară aromă de ciocolată, fructe, nuci, măceșe. Această aromă se datorează faptului că boabele de cafea sunt digerate odată cu banane, trestie de zahăr și alte elemente din hrana elefanților.
Black Ivory este considerată cea mai bună cafea, dar este foarte rară și greu de găsit, prețul fiind chiar mai ridicat decât al cafelei Kopi Luwak.^[9] Această cafea poate fi gustată doar în câteva hoteluri de 5 stele din Tailanda, Maldive, Abu Dhabi și într-un singur local din S.U.A., „The Elephant Story”.^[10]

Cultivare[modificare | modificare sursă]

Metoda tradițională de plantare a cafelei este de a plasa 20 de semințe în fiecare gaură la începutul sezonului ploios. ^[11] Prin această metodă se pierde circa 50% din potențialul semințelor, aproximativ jumătate nu reușesc să înmugurească. O metodă mai eficientă de cultivare a cafelei este folosită în Brazilia, respectiv creșterea de puieți în pepiniere, care sunt apoi plantați în exterior după șase până la douăsprezece luni. Cafeaua este adesea cultivată întrepătruns cu culturi alimentare, cum ar fi porumb, fasole, sau orez, în primii ani de cultivare, pentru ca fermierii să se familiarizeze cu cerințele sale. ^[12]

Dintre cele două specii principale cultivate, cafeaua arabica este în general mai apreciată de cultivatori decât cafeaua robusta. Robusta tinde să fie amară și este mai puțin aromată, dar este mai rezistentă decât arabica. Din aceste motive, aproximativ trei sferturi de cafea cultivate la nivel mondial este arabica.^[13] Tulpinile de robustaconțin, de asemenea, aproximativ 40-50% mai multa cofeină decât arabica.^[14] Din acest motiv, este folosită ca un substitut ieftin pentru arabica în multe amestecuri de cafea comerciale. Semințele de robusta de calitate sunt utilizate în espresso italian tradițional, pentru a oferi un gust desăvârșit și o spumă mai bună (cunoscută sub numele de cremă).

Robusta este mai puțin predispusă la boli decât arabica, și poate fi cultivată la altitudini mai joase și climă mai caldă, unde arabica nu ar rezista.^[15] Tulpina robusta a fost prima colectată în anul 1890, de la râul Lomani, un afluent al fluviului Congo, și a fost transmisă din Zair (acum Republica Democrată Congo) la Bruxelles, la Java, în jurul anului 1900. Din Java, răspândirea în continuare a cafelei a dus la înființarea de plantații robusta în multe țări. În special datorită răspândirii bolii rugina frunzelor (Hemileia vastatrix), la care arabica este vulnerabilă, s-a grăbit gradul de utilizare al robustei, mai rezistentă. Rugina de frunze la cafea se găsește în aproape toate țările care produc cafea.^[16]

Peste 900 de specii de insecte au fost înregistrate ca dăunători ai plantei de cafea din întreaga lume. Dintre acestea, peste o treime sunt gândaci, iar peste un sfert sunt insecte. Aproximativ 20 de specii de nematozi, 9 specii de acarieni, și mai mulți melci atacă, de asemenea, culturile. Păsările și rozătoarele mâncau, uneori, fructele sălbatice de cafea, dar impactul lor este minor în comparație cu nevertebratele. În general, arabica este mai sensibilă la atacul nevertebratelor. Fiecare parte a plantei de cafea este asaltată de diferite animale. Nematozi atacă rădăcinile, iar gândacii își fac vizuină în tulpini și materialele lemnoase. Frunza este atacată de peste 100 de specii de larve (omizi), de fluturi și molii.^[17]

Pulverizarea în masă de insecticide s-a dovedit adesea dezastruoasă, întrucât prădătorii dăunătorilor sunt mai sensibili decât dăunătorii înșiși. În schimb, s-a dezvoltat gestionarea integrată a dăunătorilor, folosind tehnici precum tratamentul țintit pe dăunători, și gestionarea mediului de cultură departe de condițiile favorizante pentru dăunători.

Efecte ecologice[modificare | modificare sursă]

Inițial, cultivarea cafelei a fost făcută în umbra copacilor care ofereau un habitat pentru multe animale și insecte.^[18] Resturile de arbori forestieri erau folosite în acest scop, dar erau plantate în acest scop și multe specii, inclusiv copacii leguminoși din familiile Acacia, Albizie, Cassia, Erythrina, Gliricidia, Inga și Leucaena, precum și plante neleguminoase de fixare a azotului din familia Casuarina, și stejarul mătăsos Grevillea robusta.

Această metodă este cunoscută sub denumirea de metoda tradițională în umbră sau „creșeterea în umbră”. Începând din anii 1970, mulți fermieri au apelat la metode proprii de producție prin cultivarea la soare, în care cafeaua este cultivată în rânduri sub plin soare, umbrită puțin sau deloc de pădure. Acest lucru face ca fructele de cafea să se coacă mai rapid și arbuști să producă cu randamente mai mari, dar necesită defrișarea arborilor și utilizarea sporită a îngrășămintelor și a pesticidelor, care dăunează mediului și cauzează probleme de sănătate.^[19]

Plantele de cafea neumbrite cultivate cu îngrășământe dau cea mai multă cafea, cu toate că din culturile nefertilizate umbrite, în general, se obține mai multă cafea decât din culturile nefertilizate neumbrite: răspunsul la îngrășământ este mult mai mare în plin soare. Deși în producția tradițională de cafea fructele se coc mai lent și au randamente mai mici, calitatea cafelei este considerată superioară.^[20] În plus, metoda tradițională umbrită oferă un habitat pentru mai multe specii de animale sălbatice. Susținătorii cultivării umbrite spun că problemele de mediu, cum ar fi defrișarea, poluarea cu pesticide, distrugerea habitatului și a solului și degradarea apei, sunt efectele secundare ale practicilor utilizate în cazul cultivării la soare.^[21]

Asociația Americană a Păsărilor, Centrul Smithsonian pentru Păsări Migratoare,^[22] Fundația Națională pentru Ziua Arborilor^[23] și Alianța pentru Reîmpăduriri au condus o campanie pentru cultivarea umbrită și cafea organică, care poate fi recoltată în mod durabil. Sistemele de cultivare umbrită a cafelei prezintă o mai mare biodiversitate decât sistemele complete la soare.^[24][25]

O altă problemă în ceea ce privește cafeaua este utilizarea apei. Este nevoie de aproximativ 140 de litri de apă pentru a crește boabele de cafea necesare pentru a produce o ceașcă de cafea, iar cafeaua este adesea cultivată în țările în care există un deficit de apă, cum ar fi Etiopia.^[26]

Zațul de cafea poate fi folosit pentru compostare sau ca mulci. El este în mod special apreciat de viermi și plantele iubitoare de acid, cum ar fi afinele.^[27] Unele magazine de cafea comerciale desfășoară campanii pentru o mai bună utilizare a acestor resturi de cafea, precum proiectul „Zaț pentru grădina ta”^[28] și inițiativa comunitară ”Din pământ în pământ” ale lui Starbucks.^[29]

Experții au avertizat că schimbările climatice pot avea un impact semnificativ asupra randamentelor de cafea în câteva decenii.^[30] Un studiu realizat de Kew Royal Botanic Gardens a concluzionat că încălzirea globală amenință diversitatea genetică a plantelor Arabica din Etiopia și țările din jur.^[31]